Preeclampsia este o complicație care apare în a doua jumătate a sarcinii (după 20 de săptămâni de sarcină), însă poate aparea și în timpul travaliului sau după nașterea copilului (între 6 zile și 6 săptămâni – preeclampsie postpartum).

Femeile cu preeclampsie au tensiune arterială crescută (peste 140/90 mmHg) și semne de afectare a altor organe precum ficatul, rinichii, creierul, ochii sau placenta (placenta este organul care aduce bebelușului nutrienți și oxigen și transportă deșeurile).

Există un test pentru preeclampsie?

Pentru a detecta preeclampsia, pe perioada sarcinii periodic se efectueaza analize de sânge pentru a verifica funcția organelor (prezența proteinelor în urină, funcția hepatică) și se monitorizează tensiunea arterială.

Când vi se va comunica valoarea tensiunii arteriale, aceasta va avea 2 numere. De exemplu, ar putea spune că tensiunea arterială este „140 cu 90” mmHg. Pentru a se pune diagnosticul de preeclampsie, prima valoare (numit „presiune sistolică”) trebuie să fie de 140 sau mai mare și cea de-a doua valoare (numită „presiune diastolică”) trebuie să fie de 90 sau mai mare, la doua determinari distincte. În plus, trebuie să aveți prea multe proteine în urină sau probleme cu unul sau mai multe organe.

Este posibil să aveți tensiune arterială crescută (peste 140/90) în timpul sarcinii fără a avea proteine în urină sau alte probleme. Aceasta nu este preeclampsie (Citeşte despre celelalte tipuri de hipertensiune în sarcină aici). Totuși, dacă dezvoltați tensiune arterială crescută, medicul vă va urmări cu atenție ținând cont de aceste aspecte.

Cine este la risc de a dezvolta preeclampsie?

• Nuliparele (prima sarcină) sau sarcina cu un nou partener;
• Sarcină multiplă (gemeni, tripleți);
• Vârsta maternă peste 35 de ani sau sarcina în perioada adolescenței;
• Istoric de afecțiuni (hipertensiune arterială, diabet zaharat, boală renală, trombofilii: lupus, mutația factorului V Leiden);
• Istoric personal sau familial de preeclampsie;
• Fertilizare in vitro;
• Femeile obeze;
• Interval între sarcini sub 2 ani sau la peste 10 ani distanță;
• Sarcinile unde mărimea placentei este crescută au un risc mai crescut (sarcină multiplă, mamă diabetică);
• Rasa afro-americană.

Preeclampsia nu provoacă de obicei simptome, decât în forma severă. Hipertensiunea arterială poate avea un debut lent, insidios sau poate debuta brusc. Monitorizarea tensiunii este importantă pe perioada sarcinii, deoarece primul semn al preeclampsiei este creșterea tensiunii arteriale. O tensiune arterială egală sau peste 140/90 mmHg la două determinări distincte, la cel puțin 4 ore diferență, este anormală.

Ulterior se pot manifesta şi celelalte simptome ale preeclampsiei, care includ:

• Dureri de burtă, în special la nivelul cadranului superior drept;
• Dificultate în respirație;
• Tulburări ale vederii: vedere neclară, incețoșată, sensibilitate la lumină, pete, steluțe în câmpul vizual, orbire;
• Durere de cap severă;
• Grețuri și vărsături;
• Cantitate redusă de urină, prezența proteinelor în urină;
• Picioare umflate;
• Crize tonico-clonice = Eclampsie.

Dacă aveți oricare dintre aceste simptome spuneți medicului dumneavoastră. Este posibil să nu aveți preeclampsie, deoarece aceste simptome sunt comune și unei sarcinii perfect normale (picioarele umflate, durerile de cap, greața, durerile abdominale), dar este foarte important ca medicul dumneavoastră să știe despre ele, pentru a le putea include într-un context clinic.

O altă formă particulară de preeclampsie o reprezintă sindromul HELLP, un acronim ce a fost alcătuit pornind de la modificările caracteristicile acestuia: Hemolysis (hemoliza eritrocitelor – anemie), Elevated Liver enzymes (niveluri crescute ale transaminazelor hepatice ALT / TGP și AST / TGO) şi Low Platelets (trombocitopenie – număr scăzut al trombocitelor). Gravidele cu acest sindrom prezintă risc crescut de hemoragie și naștere prematură.