Cea maifrecventăcauză de infarct miocardic este eroziunea sauruptura unei plăci de aterom localizatăla nivelul arterelor mari ce hrănescinima (arterele coronare), ce expune straturile subiacente sângelui și compușilor acestuia. Similar cu ce se întâmplă la nivelul pielii, celulele sanguine o recunoasc că “o rană” pe care încearcă să o închidă prin formarea unui cheag, însă uneori ocluzionează vasul de sânge, ceea ce duce la moartea celulelor deservite de vasul respectiv în cazul în care nu se intervine terapeutic.
Principalul obiectiv terapeutic în infarctul miocardic cu supradenivelare de segment ST îl reprezintă restabilirea fluxului de sânge în artera responsabilă de infarct. Terapia de reperfuzie este indicată la toți pacienții cu simptome de ischemie însoțite de supradenivelare persistentă de segment ST debutate în ultimele 12 ore. Reperfuzia poate fi realizată farmacologic, prin fibrinoliză, sau prin angioplastie coronariană percutană.
Coronarografia este terapia de elecție și abordează o arteră de la mână sau plica inghinală, prin care se introduce un cateter prin indermediul căruia se ajunge la inima. La acest nivel se injectează substanță de contrast în arterele coronare. Substanța de contrast oferă imaginea unui mulaj interior al vasului, făcând ușoară detecția îngustărilor de lumen prin plăci de aterom, punți musculare sau spasm coronarian. Revascularizarea poate fi realizată prin simpla angioplastie cu balon, însă pentru rezultate de durată se preferă introducerea în lumenul vascular a unor dispozitive care se numesc stent-uri.
Tendința corpului nostru este la proliferare intimală care apare la săptămâni sau luni postprocedural, ceea ce duce la restenoze intrastent și un posibil nou infarct. De aceea tehnologia din spatele stent-urilor a evoluat de la stent-uri simple metalice (BMS – Bare Metal Stent), la cele ce conțin o substanță farmacologic activă (DES – Drug Eluted Stent), menită să scadă rata de restenoză intrastent, la stenturi non-metalice (BVS – BioVascular Scaffolds), realizate din polimeri care se dizolvă progresiv în timp. Și aceste stenturi sunt impregnate cu medicamente care previn reîngustarea. După o perioadă de 2-3 ani stentul se absoarbe complet și artera își reia complet motilitatea, fiind similară unei artere normale. În ajutorul stent-urilor vine și terapia dublă antiagregantă care previne stenoza intrastent. Ea este compusă din Aspirină și Clopidogrel (Plavix) sau Ticagrelor (Brilique) și nu trebuie întreruptă fără acordul medicului dumneavoastră cardiolog minim un an.
Unii pacienți, care au leziuni coronariene mai severe pot avea indicație de intervenție chirurgicală de bypass aorto-coronarian atunci când există multiple stenoze (zone îngustate) ale arterelor coronare sau când nu se poate realiza angioplastia din diverse motive tehnice. Bypass-ul aorto-coronarian este o intervenție chirurgicală pe cord deschis prin care îngustările arterelor coronare sunt ocolite prin plasarea unor grafturi venoase sau arteriale.
Pacienții internați tardiv (peste 12 ore de la simptomatologie) nu se mai încadrează în fereastra terapeutică și astfel nu mai beneficiază de terapie fibrinolitică sau de angioplastie coronariană percutană, riscurile depășind beneficiile. Tratamentul indicat în aceste condiții este cel conservator medicamentos.
În cazul în care infarctul miocardic nu este însoțit de supradenivelare de segment ST pe ECG și nu există criterii de graviditate, coronarografia se poate temporiza până la 72 de ore.
