Când tratamentul pentru hipertensiunea arterială nu funcționează: Ce trebuie să știi despre hipertensiunea arterială rezistentă.

Hipertensiunea arterială este o afecțiune comună, care afectează milioane de oameni din întreaga lume. În majoritatea cazurilor, hipertensiunea arterială poate fi controlată cu ajutorul unor schimbări ale stilului de viață și  tratament medicamentos. Cu toate acestea, în unele cazuri, tensiunea arterială rămâne ridicată, chiar și după ce pacientul ia medicamente antihipertensive în doze mari.

Conform Ghidurilor Europene privind managementul hipertensiunii arteriale, hipertensiunea arteriala rezistentă la tratament este definită ca fiind tensiunea arterială care persistă peste nivelul țintă, în ciuda terapiei adecvate cu trei sau mai multe medicamente antihipertensive, administrate în doze optime, inclusiv diuretice.

Hipertensiunea arterială rezistentă la tratament poate fi cauzată de o serie de factori, inclusiv:

1. Nerespectarea tratamentului prescris: Oamenii pot să nu ia medicamentele așa cum le-a prescris medicul, să le ia cu întârziere sau să nu le ia deloc.
2. Efectul de rebound: Odată cu întreruperea bruscă a unui medicament antihpertensiv, poate apărea un efect de rebound, în care tensiunea arterială crește brusc.
3. Obezitatea: Persoanele supraponderale sau obeze pot avea o rezistență crescută la insulină și pot prezenta o creștere a nivelurilor de hormoni steroizi, ceea ce poate duce la hipertensiune arterială.
4. Consumul excesiv de sare: Consumul excesiv de sare poate contribui la dezvoltarea hipertensiunii arteriale și poate face tratamentul mai dificil.
5. Alte patologii: Anumite boli, cum ar fi bolile renale sau endocrine, pot cauza hipertensiune arterială rezistentă la tratament.

De cele mai multe ori, hipertensiunea rezistentă la tratament nu prezintă simptome evidente. Cu toate acestea ea poate fi periculoasă prin creșterea  riscului de accident vascular cerebral, infarct miocardic sau afectarea organelor țintă.

Diagnosticul de hipertensiune rezistentă la tratament se face după ce pacientul a luat medicamente antihipertensive în doze mari timp de cel puțin șase luni și tensiunea arterială rămâne ridicată. În plus, medicul poate efectua teste suplimentare pentru a exclude alte cauze posibile ale tensiunii arteriale ridicate.

Ghidurile Europene recomandă o abordare sistematică și riguroasă a pacienților cu hipertensiune arterială rezistentă la tratament, care implică identificarea și tratarea factorilor de risc cardiovascular și a comorbidităților. Acestea includ:

• Identificarea și tratarea eventualelor cauze secundare.
• Oprirea medicamentelor care cresc tensiunea arterială.
• Modificarea stilului de vieță (scădere ponderală, exerciții fizice, dietă sănătoasă etc.).
• Identificarea neaderenței la terapia medicamentoasă.
• Ajustarea terapiei farmacologice • Treceți la un diuretic mai
• Abordare multidisciplinară.
• TERAPIILE EXPERIMENTALE ( spre exemplu denervarea renală, stimularea baroreceptorilor sinusului carotidian etc.)

Tratamentul hipertensiunii rezistente la tratament trebuie personalizat în funcție de cauza subiacentă și de alte probleme de sănătate ale pacientului. Este important să se continue monitorizarea regulată a tensiunii arteriale și a altor indicatori de sănătate pentru a asigura că tratamentul este eficient și pentru a identifica eventuale probleme.

Este important ca pacienții cu hipertensiune arterială rezistentă la tratament să fie monitorizați în mod regulat pentru a evalua eficacitatea terapiei și pentru a identifica orice efecte adverse sau complicații asociate cu tratamentul. De asemenea, se recomandă implicarea unui specialist în hipertensiune arterială rezistentă la tratament în cazurile mai complexe sau dificile.