Valvele inimii: Funcția lor și ce se întâmplă când sunt afectate de boli

Valvele cardiace sunt structuri esențiale ale inimii, care permit circulația sângelui într-un singur sens. Acestea sunt situate la trecerea din atriu în ventricul sau între ventricul și artere. Anatomia valvelor este complexă și implică mai multe componente: cuspele- membrane de țesutul conjunctiv foarte rezistent, inel valvular și aparat subvalvular (cordaje tendinoase și mușchi papilari).

Anatomia valvei mitrale.
fig 1.: Anatomia valvei mitrale.

Fiziologia valvelor este strâns legată de funcționarea inimii. Atunci când unul din atrii (camerele superioare ale inimii) se contractă, presiunea în acea cameră crește și împinge sângele prin punctul cu cea mai puțină  rezistență. În acel moment, valvele atrio-ventriculare (mitrala pe partea stânga și tricuspida pe partea dreaptă a inimii) se deschid, permițând sângelui să curgă în ventriculi. După ce atriile se relaxează, valvele se închid, împiedicând sângele să curgă înapoi în atrii. Același lucru se întâmplă apoi la nivelul ventriculilor, permițând avansarea sângelui din inimă în artere.

Cele patru valve ale inimii sunt:

  1. Valva tricuspidă: Aceasta este situată între atriul drept și ventriculul drept al inimii. Valva tricuspidă are trei cuspe, care permit fluxul sanguin să circule de la atriul drept către ventriculul drept.
  2. Valva pulmonară: Aceasta se găsește între ventriculul drept și artera pulmonară, care transportă sângele către plămâni. Valva pulmonară este formată din trei cuspe care se deschid pentru a permite sângelui să fie pompat din ventriculul drept în artera pulmonară și se închid pentru a împiedica sângele să se reverse înapoi în ventriculul drept.
  3. Valva mitrală: Aceasta este situată între atriul stâng și ventriculul stâng al inimii. Valva mitrală, numită și valvă bicuspidă, are două cuspe și permite fluxul sanguin să circule de la atriul stâng către ventriculul stâng. Este una dintre cele mai importante valve ale inimii.
  4. Valva aortică: Aceasta se găsește între ventriculul stâng și artera aortică, prin care sângele oxigenat este pompat în restul corpului. Valva aortică are trei cuspe, cunoscute și sub numele de valvule semilunare, care se deschid pentru a permite sângelui să fie pompat din ventriculul stâng în artera aortică și se închid pentru a preveni refluxul sângelui în ventriculul stâng.

Aceste patru valve ale inimii îndeplinesc un rol vital în menținerea fluxului sanguin adecvat și în asigurarea unui ritm cardiac eficient.

Cu toate acestea, există mai multe tipuri de boli ale valvelor care pot afecta funcționarea inimii. Cele mai comune afecțiuni ale valvelor sunt stenoza și insuficiența valvulară.

Stenoza valvulară apare atunci când valvele devin îngroșate și nu se deschid suficient de mult pentru a permite sângelui să curgă liber prin ele. Aceasta poate fi prezentă de la naștere (congenitală) sau poate fi cauzată de depuneri (spre exemplu depuneri de calciu pe valve sau de inflamația acestora. Stenoza poate duce la o creștere a presiunii în ventriculi și poate cauza simptome precum oboseală, lipsă de aer și edeme la nivelul membrelor inferioare.

Insuficiența valvulară apare atunci când valvele nu se închid complet, lăsând sângele să curgă înapoi. Aceasta poate fi cauzată de infecția valvelor, dilatarea inelului valvular, calcificarea inelului mitral, infarct miocardic. Insuficiența valvulară poate duce la o creștere a volumului de sânge și poate cauza simptome precum oboseală, lipsă de aer, palpitații, tuse.

Alte boli ale valvelor includ prolapsul valvular, endocardita infecțioasă și calcifierea valvulară. Prolapsul valvular apare atunci când cuspa valvulară este împinsă înapoi în atriu în timpul contracției ventriculare, ceea ce poate duce la insuficiență valvulară.

Endocardita infecțioasă este o infecție a valvelor care poate fi cauzată de bacterii sau fungi și poate duce la deteriorarea acestora.

Calcificarea valvulară este un proces patologic în care valvele inimii se calcifică și devin rigidizate. Aceasta este o afecțiune comună asociată îmbătrânirii și poate afecta în special valva aortică și mitrală.

Pentru a diagnostica bolile valvulare, sunt necesare investigații de specialitate, precum ecocardiografia sau tomografia computerizată. Tratamentul depinde de tipul și gravitatea bolii și poate include medicamente, intervenții chirurgicale sau proceduri minim invazive.

În concluzie, valvele cardiace sunt esențiale pentru o circulație sanguină sănătoasă și orice afecțiune a acestora poate afecta funcționarea inimii. Este important să cunoașteți anatomia și fiziologia valvelor, precum și â principalele tipuri de boli ale acestora pentru a putea recunoaște simptomele și a solicita ajutor medical cât mai curând posibil. În plus, efectuarea regulată a controalelor medicale poate ajuta la prevenirea sau detectarea precoce a acestor patologii.